UPS we did it again!

Bucura-te de lucrurile mici; sunt cele mai multe.

Anonim

Fara sa anunte nimic deosebit sfarsitul asta de saptama a fost unul zbuciumat. Totul a inceput cu un telefon primit vineri seara pe la 9 de la Mino. Ne ruga sa o ducem pana in Sibiu, Cristi avusese un accident cu masina. Am pornit in graba spre capitala europeana cu masinuta noastra care nu avea (nici acum nu are) verificare si nici cauciucuri de iarna, adica nu se preta la o calatorie de 150 km. Dupa 2h jumate am ajuns in Sibiu, unde l-am gasit pe Cristi teafar si nevatamat , nu se intamplase nimic grav, geamul si oglinda din stanga erau sparte, el s-a ales doar cu niste cioburi prin chiloti. Dupa ce am dezbatut problema accidentului si alte probleme la fel de importante la cateva pahare de bere si visiki ne-am bagat la somn, eram rupti (de somn). A doua zi ne-am hotarat sa vizitam orasul, eu nu mai fusesem decat in trecere. Incepuse sa ninga ca-n povesti linistit, cu fulgi mari si desi.

Doi eschimosi pe Podul Minciunilor

Biserica Evanghelica

Am urcat (greu) in cel mai inalt turn din Sibiu

Ultima moda in materie de palarii

Iubitor de arta - Muzeul National Brukenthal

Muzeul de Istorie

File de istorie

Dupa o masa copioasa si multe pahare de vin - Emi urma sa conduca asa ca a baut fanta - s-au incins discutii despre viata, dragoste, gelozii, insa conform planului la ora 6 ne-am hotarat sa plecam spre casa - aveam planuri mari. Mino si Cristi n-au suportat despartirea asa ca si-au facut bagajul si am pornit toti 4 catre Brasov. Ca veselia si buna dispozitie sa nu ne paraseasca ne-am inarmat cu un bidon de bere si un pachet de carti; cine tragea cea mai mica carte bea - Mino a "castigat", adica a baut cel mai mult. Vremea rea si drumul incarcat de zapada imi dedeau impresia unei secvente dintr-un film de groaza - o gasca de tineri veseli plecati intr-un road trip - asteptam sa se intample ceva rau ; poate si din cauza ca Emi a fost stresat si stresant tot drumu. Insa totul e bine cand se termina cu bine.
La 9.30 ne-am intalnit cu Alina si Comsinu si am purces cu toti spre familia Doru si Anca, unde ne asteptau Rossi, Radu si prietena lui, Simona. Am intrat rapid in atmosfera; Anca ne-a asteptat cu spaghetti si cu ce-a mai ramas dintr-o tava de tiramisu, Radu a facut ravagii, insa tre sa-i fim recunoscatori ca ne-a lasat si noua niste urme de prajitura.
Si daca tot aveam cartile de joc calde am incins o partida de "cercul mortii", urmata de ore bune de "mima".

Faza serii: Rossi trebuia sa mimeze ornitoring; dupa vreo 3 min in care a mimat orice altceva decat ce trebuia se intoarce catre echipa adversa si intreaba : "ce cuvant mi-ati dat?" Am avut si o tentativa de a juca "mafia", dar fara succes, asa ca pe la 4 s-a spart gasca, dar nu inainte de a stabili programul pe ziua urmatoare: sanius.
Zis si facut, ne-am echipat corespunzator ( manusi, caciula, fular, haine groase si saci de nailon) cu ocazia asta Radu ne-a oferit niste imagini de neuitat ( el in izmene si bluza de corp - mult prea "sexy"). Ajunsi pe dealuri, ne-am croit partii prin zapada virgina si ne-am dat ca dezmeticii pana n-am mai putut.

Ready to die, ready to fly

Ultima tura a fost cu peripetii: eu, Cristi, Radu si Simona, toti pe un nailon, aveam o misiune clar, trebuia sa coboram pe partia ingusta , saream la trambulina, dupa care intram pe un culoar printre brazi , dar cum socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ, dupa ce am sarit la trambulina ne-am imprastiat in toate directiile, raniile au fost usoare, insa imaginile "tragediei" dainuie inca in mintiile noastra....
Am incheiat ziua cu o masa copiosa si un ceai cald servite la gura sobei.